Prieteníi care nu mor

„Prietenii sunt construiti genetic sa te rupa, sa te corupa, dar tot ei te si educa. „Nu cred in conceptul de prieten standard, cum nu cred ca zebra e alba cu dungi negre. Dar e discutabil. Exista oameni cu care discuti de suflet, cu unii poti doar sa te imbeti vineri seara, iar cu altii poti sa faci ambele. Pe cativa ii stii inca de cand maica’ta cu maica’sa beau cafeluta duminica dimineata inainte de a merge la piata, iar pe altii i-ai cunoscut la o aniversare de 30 de ani. Oricine iti poate deveni prieten,  atata timp cat aveti interese comune… sau aveti acelasi dusman. Deja felul in care voi construiti si mentineti aceasta relatie, variaza de la om la om. Exista prietenii care sfideaza orice. Rup orice bariera, inoata prin ape reci, dar totusi se intalnesc la acelasi mal. Exista prieteni cu care nu te vezi zile, luni, ba chiar ani, dar atunci cand va reintalniti, simti ca nu s-a schimbat nimic. Cu unii se intampla sa nu va intamplati nici in discutii dese, dar totusi cand gasesti o secunda de ”buna, cum mai esti”, celalalt nu se supara ca l-ai neglijat, ci se bucura si stie ca nu l-ai uitat niciodata. Astia sunt cei mai valorosi si-ti apar primii in gand atunci cand citesti aceste randuri. Pentru ca e chestie de feeling. Asa gen de prieteni n-o sa-ti reproseze niciodata nimic si n-o sa aiba asteptari din partea ta, pentru ca daca exista conexiunea potrivita, respectul vine din ambele parti. Totul tre’ sa fie reciproc, cu toate ca si asta e discutabil. Mereu exista unul care iubeste si pretuieste mai mult. Dar ca si creaturi menite sa fim unice in felul nostru, diferenta asta de caractere nu o sa afecteze relatia dintre doi oameni ce-si doresc nimic altceva, decat binele aproapelui sau.
Intr-o alta ordine de idei, cand se instaureaza invidia, orgoliul sau orice mai poate iesi din Cutia Pandorei, simti ca scartie ceva. In momentul ala te doare, o durere sora cu suferinta din dragoste. Intre o relatie de prietenie si una de dragoste nu exista mare diferenta. In ambele cazuri iubesti si simti ca nu poti trai fara celalalt. Poate de aia succesorul prieteniei e dragostea. Dar e un subiect aparte, asa ca-l lasam balta intr-o balta sa se-nnece. Revenind la suferinta. Cand o prietenie se destrama, te doboara. Te lasa fara o bucata din tine. Bucata aia pe care ai impartit-o cu un el/o ea. Suferintele pe care ti le-ai plans, bucuriile impartasite. Simti ca ti-a luat totul si nu mai ai cui te destainui. Deja trebuie sa le tii in tine sau sa gaseste alt cufar pe care sa-l ingreunezi. Zic ingreunezi pentru ca odata ce-i povestesti ceva cuiva, pasezi mingea celuilalt. Iar celalalt daca e adevarat, simte ceea ce simti si tu. Un fel de ciclu al trairilor. In fine, oamenii care au plecat cu tot cu cufar, iti lasa un dar de ramas-bun, adica o lectie. Daca esti destul de inteligent sa inveti ceva din ea si sa nu cazi prada unei posibile depresii, poti castiga mai mult decat ai castigat din respectiva prietenie. Aici iarasi totul depinde de tine si de cum interpretezi lucrurile. De aceea multumeste-le celor care au plecat, multumeste-le pentru prietenie si omenie. Niciodata sa nu-ndraznesti sa-i vorbesti de rau. Nu vad sensul in a vorbi de rau pe cineva pe care l-ai iubit, odata ce v-a adus fericire amandurora. Dar daca si se intampla ca celalalt sa o faca, tu demonstreaza-i ca tu ai fost un prieten adevarat, demonstreaza-i ca a pierdut un om valoros. Totul incepe de la tine, de la tipul tau de prieten si de OM. Multumesc!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s