Către sora mea

Nu am să scriu texte din alea de dragoste,precum că ești cea mai bună soră din lume,că ești perfectă și blablabla-uri. O să scriu exact așa cum ești,exact ceea ce m-ai făcut să simt și să trăiesc. Noi nu am avut o relație strânsă când eram mici,știi și tu. Nu mă luai cu tine mai nicăieri, nu mă lăudai atunci când eram de lăudat și nu mă sărutai niciodată pe creștet atunci când plângeam (bine,poate doar când erai vinovată și ca să nu te spun mamei). Cât am stat în aceeași casă,am dormit în același pat și mâncat din aceeași farfurie, noi eram două cunoștințe cu statut de surori. Așteptam mai repede să pleci la facultate,să respir  și eu. Și de fapt,din momentul ăla murise ceva în mine. Dar se născuse blogul și dragostea pentru scris. Cred că asta îți datorez în mare parte ție. Datorită ție am început să scriu,datorită ție mă cunoștea lumea prin școală ( sau din cauza,popularo) și datorită ție sunt cea mai norocoasă și fericită soră și mătușă  din lume. Mare dreptate avea mătușa când zicea că o să ne schimbăm când o să ne despărțim. Anii cât ai fost în facultate au fost minunați. Puteai observa că suntem surori :)) Eu îți trimiteam bani pe ascuns,prin cărți,buzunare,cum puteam și dacă îți mai rămâneau din ei îmi trimiteai cărți ,dulciuri și diplome precum că sunt cea mai supărăcioasă soră din lume. M-ai dus prima dată la teatru și într-un cămin studențesc. Începeai să te lauzi cu mine când luam vreun premiu la olimpiadă sau pur și simplu că eram sora aia nebună și cu sfaturi bune. Discutai cu mine despre orice și îmi cereai mereu sfatul. Cred că asta îmi place cel mai mult,că ai încredere în gândirea si gusturile mele. Mă certai des, că făceam multe nebunii. Dar o făceai constructiv și fără să-i spui mamei. Am fost prima care a aflat că ești însărcinată și îmi pare nespus de rău că nu am fost lângă tine să-ți satisfac toate poftele și să-ți netezesc burtica.Mă ierți? Că eu te iert că nu m-ai încurajat mereu când am avut nevoie pentru că știu că atunci când îmi propuneam să reușesc ceva,stăteai după cortină și mă aplaudai în tăcere,să nu te văd. În schimb eu eram foarte mândră de sora mea,sora mea cu părul roșu care cânta și încânta. Exemplul meu de femeie puternică, care le reușea pe toate și care chiar dacă nu arăta,avea cel mai frumos si bun suflet. Îți mulțumesc din suflet că ai fost rece cu mine, asta mi-a format caracterul și m-a făcut să fiu mai puternică și ambițioasă. Mulțumesc pentru gândirea și maturitatea ta,pentru ocară,pentru ajutor, pentru sfaturi,pentru Emy,pentru statutul de mătușă și MULȚUMESC PENTRU CĂ EXIȘTI. Slavă Domnului că exiști, altfel eram un nimic.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
P.S. Nici la olimpiada republicană nu mi-a fost așa greu să scriu.
P.P.S. Mi-ai dezghețat inima azi cu aniversarea ta,bătrâno.14639807_1081420791956545_8433059758324371581_n

Privește cerul

În noaptea în care am împlinit 17 ani, în timp ce prietenii mei sărbătoreau într-o cabană de la o margine de pădure, eu stăteam întinsă pe iarba rece și priveam cerul. Două iubiri mari am: să privesc cerul și să merg desculț prin iarbă. Lângă mine stătea un băiat îndrăgostit,cred. Eu am ridicat mâinile în sus și cu entuziasm am/m-am întrebat: „Oare există minune mai mare și mai frumoasă?” Și aud șoptind,greu deslușind prin toată gălăgia și chiuiala din apropiere: „Da.Tu.” L-am privit parcă pe ascuns cu coada ochiului,o demisecundă. N-am scos nici un sunet. M-am ridicat și m-am dus să mai dezinfectez puțin în mine.
Recent cineva m-a întrebat care e cel mai frumos compliment primit vreodată.  „Da.Tu”-ul ăsta cred că m-o marcat într-un anumit fel dacă e primul lucru care mi-a trecut prin minte. „Da.Tu”-ul ăsta parcă e mai fascinant decât „Tu es belle” pe care mi l-o adresat cineva în cea mai senzuală limbă. Da.Eu. Eu astă-seară, în rituala mea plimbare singuratică, mi-am găsit un petic de cer pe care l-am admirat minute în șir. Într-un oraș cu multe lumini,greu găsești un colțișor unde poți privi stelele. M-am simțit puțin columb și zâmbeam ca un copil în momentul în care și-a găsit locul perfect pentru colibă.
Era trafic în capul meu.Gânduri,sentimente,toate alergau,claxonau, unele mai înclinau, mai o înjurătură,mai un trecător zâmbind. Și toate astea le puteai observa pe expresia feței mele. Tare ciudată pot fi uneori. Și imună la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Mai ales când ies ziua afară și primul lucru pe care-l fac e să mă uit în sus. Mereu găsesc câte ceva frumos, pe care numaidecât trebuie să-l salvez undeva. Fie că în memoria telefonului sau în memoria memoriei. Mă declar solemn skylover!
18739924_1287599608005328_443635102567612612_n