Momentul meu de respiro

De cativa ani incoace ma lupt sa fiu cat mai zen. As vrea sa am mai mult timp,spatiu si singuratate sa pot practica yoga si meditatie asa cum imi place si cum vreau.
A fi zen inseamna a accede la seninatatea pierduta,intr-o lume in care aparenta si castigul au devenit motoare mult mai importante decar starea de bine din interior.
Eu nu prea am incredere in mine si ma cam subapreciez,dar cateva momente in care gandesc in vid sau nu gandesc deloc, ma ajuta mult in viata de zi cu zi si nu doar sa ma simt mai pura in interior.
Azi am muncit mai toata ziua,de cand m-am trezit si mi-am baut cafeluta am decis sa fiu productiva si sa reusesc ce mi-am pus in plan. Zis si facut! + fiind singura acasa,spre seara,avand libertatea necesara am hotarat sa ma „deznod” putin si sa ma relaxez meditand si „yogaind” :)).  Mantra pe care o folosesc eu de obicei e „hamsa”. La inceput mi se parea amuzant cum repetam in gand „haaam” la inspirat si „saa” la expirat :)). In sanscrita, „HAMSA”  semnifica „sunt cel ce sunt”.
Evadand din haosul gandurilor si problemelor mele, s-a produs ceva in mine…imi simteam talpile arzand de la asfaltul pe timp de vara… parca eram pe pragul vecinei unde ma jucam cu prietena mea cea mai buna din copilarie,eram mica… simteam miros de sat,iar spre deal- vedeam apusul soarelui… cand m-am oprit din meditat si am deschis ochii am simtit cateva lacrimi prelinse pe obrazu-mi. Probabil dorul de casa,de copilarie m-au transpus intr-o melancolie…sau erau lacrimi de fericire ca am resimtit asta?!
18788765_1287747461323876_725684043_n