Follow the sun

M-a intrebat azi cineva unde ma vad traind in viitor,iar raspunsul meu a fost unul cat se poate de sigur: nu stiu .Paradox,huh?:)) Nu stiu nu pentru ca asa-s fetele si-s mereu indecise,nu stiu pentru ca nu-mi place stabilitatea,ma plictisesc repede de oameni,lucruri,locuri etc.Sunt instabila atat emotionat cat si fizic,imi tremura ochiul stang de nervi uneori :)) Instabilitatea mea in relatii nu se refera la umblatul din floare in floare,ci la tiratul meu din loc in loc,mai exact imi place „sa dispar” dupa ceva timp ,am facut asta de atatea ori si fara resentimente incat mi-e frica sa se mai intample si de data asta si mi-e mai frica ca azi mi-a venit gandul asta,chiar daca am mai plecat de cateva ori pe cateva saptamani in ultimul timp,azi mi-au fulgerat in cap luni intregi.Am plecat de-atatea ori,in speranta ca-mi va fi mai bine si mi-a fost,doar ca povestea s-a repetat.Dupa mai bine de jumatate de an intr-o tara noua am o dorinta arzatoare de a evada in alta parte si nu pentru ca mi-e rau aici,dar vreau sa vad si sa trec si prin altceva.Daca citesti asta si ma cunosti,vei intelege sigur ca e o perioada de-a mea de a-mi racori sufletul,de a goli gunoiul din minte si de-a ma regasi.Pana oi reusi cu alta tara :)) ma reintorc acasa,in tarisoara mea pe care am dorit arzand s-o parasesc,in ideea de a-mi lasa problemele acasa(pacat ca bacteriile astea le purtam cu noi oricat ne-am dezinfecta in alta parte).In liceu imi repetam ca odata trecuta de vama nu o sa ma intorc in ruptul capului si uite cum acum fug repede spre ograda cu mar in centru-i.Mai am putin si pot sa ma bucur de ciresii proaspeti inmuguriti,de florile mamei din gradina si din sufletu-i,de cantul broastelor la apus si de Eliade innecat in ceai si lamaie.Mai am putin si pot sa sterg praful de pe cartile din bibliotecuta mea(aia din camera sau poate aia din mine),sa mai recitesc pasajele subliniate si sa tin la piept „Looking for Alaska” simtind un miros subtil de iarba pastrata-ntre file .Mai am putin si pot sa privesc din nou dealul de peste granita,gandindu-ma,de data aceasta,ca l-am trecut,ca am reusit si ca totusi nu mi-a fost de-ajuns.Mai am putin si renasc intr-o picatura de ploaie primavaratica,intr-o adiere de vant vestic,in roua diminetii de pe iarba proaspata,descult’, c-aici am renuntat la ciorapi si inspiratiile de la 3:30. Tu iarta-ma!

Now I’m gonna tell my momma,that I’m a traveller…I’m gonna follow the sun,follow the sun…

large