Inspiratie negativa

De obicei pe mine ma inspira oamenii,privitul pe geam sau starile launtrice.Eu aseara priveam pe geam,cu un om linga mine si traiam niste stari nustiucefeldestari.Si iaca am avut asa un moment de inspiratie incit m-a pus pe ginduri si totodata m-a inspaimintat.Cind ma inspira natura e de bine,da’ cind ma inspira un om-oare eu is nebuneste indragostita,ori e pe cale sa se intimple ceva rau,cu toate ca si indragosteala nu e cine stie ce zmeura.Vorba aia:zis si facut.Omul a plecat,mi-o ramas  un miros subtil pe perna si m-o lasat cu gindul ca „eu nu-s suparat,da ca atare eu m-am suparat”…si eu m-am suparat ca tu te-ai suparat.Si tu nu m-ai sunat de buna dimineata,si eu nu ti-am mai trimis panda emoticon de dimineata,si tu nu mi-ai mai auzit vocea somnoroasa,si eu nu mi-am mai cerut scuze pentru ca-s nevinovata.Si am mai constatat ceva azi.Am ajuns la vorbele unei prietene,cum ca eu mereu aleg calea cea grea si ca ma complic singura.Ca atare si cu momentul asta de inspiratie de acum ma complic,ehh,obiceiul meu.Gata,am hotarit sa profit de sansele care mi se ofera si sa nu ma mai imbrobodesc cu batista cea de lina,afara doar e vara!Stiu ca totul depinde de atitudine,imi iau atitudinea in brate si ma duc sa ma bucur de apus.Ahhh,vara,vara,de ce tu ma chinui?P.S.Tu prima data esti muza mea…

13474175_975321355899823_1569572102_n