singura cale

Nu stiu daca gandirea omului a fost asa de cand lumea sau de la o vreme omul incearca din rasputeri sa se autodistruga,sa-si faca singur rau,sa se chinuie….Din sursele mele,proprie experienta,carti citite sau filme privite am ajuns la concluzia ca omului( cel putin unor oameni) nu-i prea pasa de sine,daca a dat de vreun necaz nu lupta,mai bine se scufunda si scapa de probleme,daca l-a parasit fiinta draga isi ineaca amarul in alcool si tigari,c-asa facem toti,nu nega,ii sta in fire omului ca atunci cand da de greu isi ingreuneaza si mai mult povara.De ce cand suntem dezamagiti de oameni sau in general de viata nu incercam sa ne schimbam,sa zambim mai mult,sa privim partea plina a paharului?De ce apelezi la vicii si nu la ceva in folosul tau?Sensul vietii consta in a fi fericit,toti fugim in cautarea fericirii,dar cand dam de vreun obstacol ne prabusim,ai cazut,te-ai ridicat,inveti noi moduri sa te scuturi,fie aceasta un motto intru progresarea ta,ca la mine functioneaza.Viata e prea frumoasa ca s-o tradam intr-o fractiune de secunda cind dam de greu,avem atitea de daruit,atitea de primit,atita de TRAIT,”bucura-te ca vezi rasaritul si nu mai complica tot ce e simplu”.Problema omului e ca crede ca are timp,e grav,nu stii cand ti se termina timpul,de aceea ridica-ti fundul si mergi inainte,viziteaza locurile pe care nu le-ai mai vizitat,multumeste-i lui Dumnezeu si parintilor pentru viata,ajuta,creaza,iarta,iubeste,imbogateste-ti propriul univers,etc.Si nu uita: exista cai mai frumoase si utile ca sa scapi de probleme,sa iti atingi idealul si SA TRAIESTI,nu doar sa fii si oricat de nemilos si fara suflet ai fi (asta e un pretext in a nu-ti sfarama inima in mii de cioburi),intodeauna e nevoie de un cineva care sa te opreasca sa nu aluneci,sa te scoata de unde cazi,sa nu te pierzi de-a binelea,sa te palmuiasca,pentru a nu te biciui cu nemila tu.
Eu cu ceva timp in urma am constatat ca cum dupa noapte vine zi,asa si dupa rau vine bine,ai doar nevoie de perseverenta si intelepciune,de unde gram de divinitate si optimism,pe langa a fi realist mai si viseaza,nu-ti irosi viata in zadar,ca pe patul de moarte(inca dacai ai avea ocazia asta) s-ar putea sa regreti unele lucruri pe care nu le-ai facut.TOate necazurile pe care le-am avut,toate supararile si obstacolele m-au intarit,cand va fi sa mor nu ma voi uita la intunericul de dinainte,ci la lumina ceo voi lasa in urma,ma voi stinge cu zimbetul pe buze.