Vreau toamnă,ciudat…

Vara asta a fost,probabil,#ceamaitarevară.
Gesturile simple și extrem de plăcute au fost „malina” ei…
Am rîs,am plîns,am cîntat,m-am distrat,am citit,am îmbrățișat,
am fost sărutată de tipul pe care-l plăceam,am fost la o întrecere de mașini,noaptea,
m-am îmbătat,mi-am spălat dinții cu mîna stîngă,am înnotat,am avut cea mai tare zi de naștere,
am mai fost și dezamăgită însă lista verbelor enumerate continuă și e mare de tot.
..but is enough!Nu-mi place vara de afară cînd în sufletul meu „cad frunzele”,o metaforă
a naibii de interesantă.Eu am nevoie de o toamnă să mă răcorească,eu am nevoie de fularul meu verdeși parfumat,
de o glugă,căști și muzică bună,dar greu de digerat.O ard rimat,însă arde,uite cum arde(mai la o caterincă 😀 ).
Vreau melancolie,teniși murdari(cum zicea un prieten de-al meu: noaptea la mine ghetele își schimbă
culoarea,ciota trebuie spalate),plimbări lungi în care părul meu să facă slalom prin vînt,
vreau să mă trezesc brusc dimineața,să sar din pat cum părăsesc
puricii blana,să întîrzii la ore(cum mi-e obiceiul) și nu,nu vreau la școală,dar vreau toamnă.Plouă,
cred că mai e puțin și o să fiu într-o proporționalitate directă cu timpul și starea mea…
                     10620795_704699796266766_6640897078623009575_n

Ziceam că nu mai scriu

Ziceam că nu mai scriu…de fiecare dată cînd îmi veneau idei,intervenea ceva și ziceam că nu mai scriu…
Se zice că noaptea sentimentele-s mai puternice,ideile mai multe și mai interesante,
dorul e mai dor și tristețea e mai tristețe,e 04:44 și cum în capul meu gîndurile fac un battle,
am zis să le aranjez într-un articol,de data asta SCRIU.
Logic că cauza pentru care nu dorm la ora asta e ceva legat de suflet,de dor și ciudat pentru mine-de dragoste.
Nu-s îndrăgostită,sunt doar confuză,cum po’ să-ți fie dor de cineva pe care l-ai văzut o singură dată și ai o singură amintire?!
Ei bine amintirea asta îmi macină oasele si îmi împrăștie substanța cenușie prin tot corpul,de parcă vrea să mă miște din loc,
să o iau la goană cu picioarele goale,prin vînt,ploaie,pietriș doar pentru o singură îmbrățișare.
Un om atît de puternic ca mine să fie răpus de un dor nebun?! Asta nu sunt eu,e inima…
Îmi vine să o scot din piept,să o calc în picioare,apoi să-mi iau creierul de mînuță
și să-mi trăiesc viața frumos,dar să-ți trăiești viața frumos fără inimă e imposibil.
Îmi bat cuie-n mîini și mă răstignesc pe frigider,vreau să demonstrez tuturor că am un puternic caracter…
Scuză-mă,dar mă omoară gîndul că vreau să te văd și nu pot…

.weu