„Prietenul să merite,apoi să vrea.”

Probabil am mai scris despre prietenie şi despre părerea mea faţă de Ea,însă vreau să accentuez faptul că prietenia adevărată există.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru faptul că mi-a dăruit o prietenă pe care pot să o numesc „soră” şi pe care pot conta în orice situaţie,nu pot explica în cuvinte cît de tare o ador,o iubesc şi nu ştiu cum să-i mai mulţumesc pentru că există în viaţa mea.Ea poate să mă certe,dar niciodată nu mă judecă.Ea poate să-mi zică că-s proastă,dar nu uită să adauge că şi ea e la fel.Ea poate să-mi dea cele mai bune sfaturi în cele mai grele situaţii,dar nu cere nimic în schimb.Ea poate să-mi fărîme creierul,să mă scoată din sărite,dar nu uită să mă îmbrăţişeze după asta. Ea poate să-mi zică că băiatul de care-mi place(şi nu mă place) e gay,doar ca să mă facă să rîd.Ea poate să zică că ideea mea e tare proastă,dar mereu zice „s-o facem şi pe asta”.Ea poate să vină la ora 4 dimineaţă cu pastile,ştiind că mor de durere de inimă(sau cap).Ea poate să-mi răspundă la ora 5 dimineaţă la telefon,cu un glas de turturică,iar eu să-i cînt”bună dimineaţa,te iubesc” şi ea să-mi zică”debilule şi eu tot”.Ea poate să vină la mine să mănînce şi să rîdă de mine 2 ani cum eu am răsturnat farfuria cu piureu în toată casa. Ea poate să-mi zică „Ne ducem,desigur”,atunci cînd eu îi zic că este vreun concert al trupei preferate sau cînd am nevoie să meargă cu mine oriunde.Ea poate să mă sune şi să-mi zică că a făcut tort,doar ca să-mi facă poftă,dar nu uită să mă invite.Ea poate să facă mîncare şi să mă cheme,dar în timpul mesei îmi explică drama puiului pe care l-a tăiat cu toporul în multe bucăţi,a luat carnea ce-i trebuia din el şi l-a aruncat la vecini(deşi nu e adevărat,dar e clar de ce face asta). Ea poate să facă multe chestii care să mă facă să rîd,să înnebunesc,să vomit,dar nu uită niciodată să-mi zică că a fost o glumă(chiar dacă-mi zice peste 1 oră,1 lună sau 1 an).Ea poate să plîngă cu lacrimi de înger alături de mine,dar şi rîde cu lacrimi de drăcuşor,tot alături de mine.Ea ştie cînd îs o comoară şi cînd îs de c*cat.Tind să cred că peste vreo 50 de ani,cînd voi fi răpusă de cancer,ofilită în pat,va veni o bătrînică cu un baston,fără dinţi,arătînd degetul mijlociu şi strigîndu-mă:”Ridică-te,diavolaş, din pat şi hai la o tură cu bicicleta.”De ce?Pentru că prietenie!
P.S.Lista ar continua la nesfîrşit…Imagine