GRAV

Am înţeles că nu mă înţeleg de la o zi la alta.Îs un sac plin de ură şi nervi,era să „zdrîvesc” cînd am ieşit să-mi spăl sufletul în ploaie,credeam c-aşa-i mai bine. Îmi dîrdîiau bucile pe prag din cauza tunetului…aşteptam efectul…şi am stat cu faţa-n sus spre cer şi în gînd exclamam: „şi suca eşti aşa casoi?” <-asta către fulgerul care mă orbea,pînă ce un vierme dintr-un măr mi-a înviniţit ochiul…În celălalt ochi mă uitam la picăturile de ploaie ce se izbeau de pămînt,una era cu piciorul frînt,alta cu un cuCUI,oare le-a durut?Da ele oare au suflet?Eu nu credeam în suflet şi nici în durerea din suflet,da’ acuma aşa o înţeleg;nu,nu vreau să fac tragedie,da’ mă simt de-a pl grav…magic,fin,senzaţional!Mă doare mintea,habar n-am de ce,dar asta înseamnă că ea la mine există 🙂 Şi am o dorinţă arzătoare de a mi se şterge mintea,ca în Eternal sunshine of the spotless mind,chiar dacă am în „hard” multe amintiri extraordinare,cred că aşa îmi va fi mai bine …sau doar cred…
Opaa,se aude „cip-cirip”,s-a oprit ploaia,ploaia pe care o aşteptam de ceva timp…mă duc să-mi cumpăr ocean,poate aşa voi fi în apele mele….poate.
Imagine